"Nimic nu se pierde totul se transforma"

"Nimic nu se pierde totul se transforma". Acest citat l-am auzit prima data de la profesoarea mea de fizica/chimie . Eram in ora de chimie si ne explica reactiile. Ne zicea ca nimic dintr-o reactie nu dispare pur si simplu se transforma in altcva si bineinteles ca acest lucru se intampla si in vietile noastre.
Ma intreb ... Chiar nimic nu poate sa ramana la fel cum e ? Daca e rau de ce sa nu ramana asa pentru ca la urma urmei exista ceva bun echivalent cu el si viceversa. O bucata de piatra daca o lasi acolo unde ii e locul inseamna ca isi face datoria pentru asta a fost creata acolo nu ? Dar sa zicem ca tu o iei de acolo. Si o transformi in cea mai frumoasa statueta si acum e cea mai de pret . Acea piatra toata lumea o priveste ca ceva uimitor. Si te bucuri ca ai creat acest lucru magnific. Dar... De ce ai luat-o de acolo ? Ca sa creezi ceva dragut pentru acum caci peste un timp acea piatra isi pierde valoarea e doar o alta piatra se poate sparge se poate distruge si e ceva nefolositor care nu isi mai are rostul nicaieri. Dar totusi acel lucru s-a transformat dintr-o piatra intr-o statuieta iar apoi poate ca se va transforma din nou intr-o statueta sau chiar in praf si ... si-a pierdut esenta si sensul ... . Ador statuetele sunt foarte frumoase artistul le da un alt sens o alta viata. Si in final ajung sa ma contrazic. E bine sa dai un alt sens elementelor pentru ca acestea dau viata la altceva si e magic. Dar magia dispare si  la fel si ceea ce s-a nascut. O moarte, asta rezulta dintr-o transformare. Ceva moare pentru un nou inceput.
Platesc orice pret pentru o clipa de fericire. De ce? Pentru ca acea clipa e mult mai scumpa decat orice pret si se compenseaza. Dar pentru fericirea mea proprie trebuie sa fac un lucru important: te fac pe tine fericit indiferent ce ar fii . Si nu inteleg de ce in final nu sunt fericita? Ma straduiesc. Strang in mine, sterg inutilitati, imbunatatesc orice pentru a face totul perfect dar un tabiet al meu sunt atat de incapatanata ca nu vreau sa fac a doua greseala si nu vreau sa ma dezvat de el si TU ... Si tu ...
Atat de mult m-am chinuit atat de mult am incercat. Si simt ca e inutil. Orice as da orice as face dar libertatea mea nu ti-o dau . Simt doar mofturi si ma simt de parca as incerca sa ii explic unui catar ca nu e cal si nici magar.
Ahh cat de multe ai avut. Ahhh cate privilegii. Ahhhh cat de bogat erai. Sorry sunt mai puternica decat orice si fericirea mea e mai presus de orice . Recunosc sunt cea mai mare egoista din lume . Vreau totul pentru mine dar si ofer a dracu de mult. Daca nu stii sa te bucur de ce iti ofer inseamna ca nu ma cunosti.
Yoga ... relaxare, meditatie,  sinceritate cu tine insuti.
O pauza...

Fermecator de sinistru... I

     Ca in oricare zi imi iau cana de ciocolata cu lapte si ma asez la fereastra. Privesc pe cei ce trec si ascult povesti noi. As vrea sa ajut dar nu am experienta vietii pentru a face asta. Sorb o gura. Caldura imi trece prin vene si simt cum celulel corpului meu incep sa se agite. Inima imi bate alert si deschid ochii.
     De pe drumul ce vine dinspre oras vine o fata inalta matura la fata cu o seriozitate in privire si sigura pe ea. Se opreste sub ghindul mancat de omizi si priveste in departare. Din partea opusa vine o fata speriata ce merge cu ochii in pamant. Poarta o gluga pe cap si e foarte agitata. Fata serioasa o saluta ca pe o prietena veche.
 - Ce mai faci tu ? Ce ai mai patit?
 - Poveste foarte ciudata...
 - Doar nu mai chemat sa ma lasi pe spini ?
- Ah nu o sa iti zic totul cu lux de amanunte...
- Abea astept .Da-i drumul!
- Azi m-am intalnit cu tipul ala cu care am fost anu trecut si  s-a intamplat ceva ce m-a pus pe ganduri. M-a salutat la inceput si m-a intrebat ce-i cu geanta mea de e asa mare. In fine chestii marunte. Si la un moment dat m-a luat in brate si am simtit nevoia sa il strang puternic in brate. Am facut asta si el a raspuns la fel. Nu ma asteptam dar m-am simtit ok. Pe urma mi-a zis ca nu se simte bine ca e obosit si am pus capul pe maini si mainile pe abdomenul lui. El mi-a pus mana pe cap si am reactionat urat. Adica l-am lovit si i-am dat una in burta. Si a inceput sa rada. M-am asezat la loc. Si la fel mi-a facut si la fel am reactionat. S-a uitat la mine ingrijorat si m-a intrebat ce am. I-am zis ca nimic. Si apoi ca as vrea sa beau ceva. Pe urma am vb de chestii marunte si intr-un final m-am asezat intinsa departe de el. Si aici s-a intamplat ciudatenia cea mai mare. A venit la mine m-a luat in brate si si-a pus capul pe pieptul meu si mi-a zis ca ar putea sa doarma si sa stea asa tot timpul. Nu inteleg. De ce ar face asta? De ce a zis asta? 
- Woaw.....
-  Mda... La fel face si ...
- Pe bune?
- Da!
- Stai un pic sa analizam situatia.
- Eu stau. Dar nu mult ca tre sa ajung acasa.
- Ok am inteles. Mai probabil ei gasesc alinare in tine. Sau probabil ... ok alta solutie nu stiu.
- Mda nu cred ca gasesc ei asa ceva in mine dar oricum weird ca draq.
- Te cred.
- Hai ca te-am lasat. Mersi ca m-ai ascultat macar.
- N-ai pentru ce. Imi pare rau ca nu te-am putut ajuta.
- E ok. O sa las timpul sa treaca. 
- Pa! Te descurci tu.Succes!
- Pa! Ne mai vedem. 
       Luandu-si la revedere fetele au plecat pe acelasi drum pe care au venit. As fii vrut sa ii dau un sfat dar mai bine privesc in tacere si imi sorb cana cu ciocolata in continuare. In plus nu este viata mea si oricum vine altcineva. Este un barbat cu o camasa usoara si o perche de blugi. Vine spre acelasi ghind de mana cu sotia lui. In privirile lor se vede dragostea. Privesc spre ei si par de mult casatoriti dar totusi parca ar fii la inceput. El ii sopteste probabil cuvinte dulci caci ea zambeste plina de fericire si obrajii i se trandafiresc. Se aseaza pe banca de langa ghind si se privesc in ochii de parca ar avea in fata universul.Barbatul tandru ii ia fata in maini o priveste si ii spune:
- Draga mea cand sunt cu tine ma simt  implinit. 
- Cand te am pe tine stiu ca totul va fii bine.
- Am sa fiu cu tine pentru tot restul vietii si in viata de apoi.
- Am sa te urmez catre lumina cu aceleasi sentimente de iubire.
      Nu mult dupa acestia s-au luat in brate si abea si-au atins usor buzele caci pe drum apare o masina neagra fara numar de inmatriculare era simpla si normala dar...
BAAM 
     Din masina aparuse un pistol si l-a impuscat pe barbat direct in inima. Acesta isi ridica privirea ii ia mana sotiei in ale lui si ii spune:
- Dragostea mea aminteste-ti de mine asa cum sunt si nu ma uita. Am sa te astept acolo sus si apoi vom umbla pe alte taramuri cu aceleasi sentimene mana de mana.
      Femeia plangand suna la salvare si isi lasa sotul sa ii dea de pe fata o suvita si sa ii stearga lacrimile ce curgeau siroaie. Barbatul isi lasa capul pe pieptul ei ii sopteste "Te iubesc" iar ea plangand il ia de mana si printre suspine ii spune:
  - Esti a mea jumatate si vom  fi mereu impreuna. Nu te voi uita niciodata si copilul ce il port in pantece va fi al nostru rod din iubire. Te iubesc...
     Cu ultima gura de ciocolata calda ce mi se pierde din vene imi sterg lacrima ce a curs fara voia mea pe obraz inghit in sec si ma ridic. Asa e viata. Dura, plina de engime si cu prea multe sentimente.




The End ?

I want to make a poem..

Cum o sa incep
Eu nu vreau plec,
Asa ca stau si meditez
La o noua zi in plin miez.


Un secret eu clar stiu
Poate ma crezi diliu
Dar soarele trist
A fost la dentist.


Coaja eu o menajez
Sufletul mi-l relaxez.
Tonuri vocale pe foi de mate
Eu trasez cu a mea jumatate.