Este greu. Imi este greu. Vreau sa evoluez, vreau sa invat mai multe decat stiu acum. Dar nu pot. De ce? Pentru ca cei care nu vor sa invete si nu au vrut sa invete ma trag in jos. Sunt persoane care au o minte scurta. Nu vor sa vada si altceva decat ceea ce le ofera viata.
Nu inteleg cum pot anumite persoane sa fie atat de nebune dupa bani . Eu nu inteleg. Pe mine nu ma fac banii fericiti. Cand am avut zile proaste nu banii ma ajutau sa trec peste. Prietenii mei sau familia mea era acolo si puteam sa imi descarc sufletul si sa primesc o imbratisare.
As vrea sa stiu de ce sunt atat de putini oameni care vad iubirea si relatiile intre oameni mai importante decat orice altceva.. As vrea sa stiu de ce sunt oamenii atat de rai si te trag in jos atunci cand tu infloresti ?
De ce?
Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Imi iubesc mama. Imi iubesc tatal. Imi iubesc bunica. Imi iubesc bunicul. Imi iubesc verisoara. Imi iubesc verisorul. Imi iubesc matusa. Imi iubesc unchiul. Imi iubesc profesoara care mi-a predat lectia pentru ca asa ii place. Imi iubesc profesorul care mi-a aratat o diferita perspectiva a vietii prin pasiunea lui. Imi iubesc colegul care m-a ascultat de fiecare data. Imi iubesc colega care mi-a aratat ca viata chiar e naspa dar trebuie sa razi. Si nu in ultimul rand ( pentru ca cei de pe urma vor fi cei dintai) te iubesc pe tine. Te iubesc enorm de mult. Nu stiu cum sa iti arat asta. Imi pare rau daca te-am ranit, daca te-am jignit, daca te-am intristat. Imi pare rau dar eu te iubesc.
Toti avem un drum, unii mai greu altii mai usor. Imi este greu cand eu ma straduiesc sa imi amintesc doar lucrurile frumoase si nu cele rele si cei cu care vreau sa impartasesc numai momente frumoase sunt trasi in jos de perioade grele.
Este greu sa iti pastrezi zambetul pe buze cand cei din jurul tau sunt tristi si nu au curajul de a infrunta viata. Eu vreau sa lupt. Eu vreau sa zambesc. Eu nu vreau sa ma impiedic de oameni incuiati la minte . Eu vreau sa traiesc. Eu vreau sa fiu fericita.
Viata are mai multe etape. Prima este etapa de sugar. Apoi incetul cu incetul te dezvolti. Acumulezi anumite informatii si inveti sa le utilizezi, totodata aduni si responsabilitati.
Cea mai grea etapa a fost ( si este ) perioada de adolescenta. Nu puteam si nici nu stiam cum sa exprim ceea ce simt si ceea ce vreau. Cand treci testul de maturitate ( bacalaureatul ) realizezi ca e o mare prostie. Nu iti este cine stie ce folos in viata. Probabil doar anumite informatii te vor ajuta la locul de munca de exemplu. Dar acele informatii cu siguranta le-ai invatat pe langa lectiile din programa. Nimeni nu incearca macar sa explice faptul ca mai departe e mult mai greu. Iti spune ca acest examen este cel mai important din viata ta.
Bineinteles daca toata lumea spune ca este important inseamna ca asa este. Si inveti si te stresezi si te chinui, te oftici, te straduiesti, iti calculezi timpul pentru fiecare materie sa le stii pe toate. Iar in final il iei. Si descoperi ca ala/aia care a fost toti cei 4 ani in cluburi si prin toate paturile a luat acest examen cu o medie mult mai mare ca a ta. Da, este foarte important sa inveti.
Dar dupa aceasta etapa ce faci ? Aah da, facultatea... Care? Unde? Si multe alte intrebari iti pui in cap. Asta pentru ca nimeni nu iti spune care este scopul tau.
Trecand cu vederea aceste detalii vrei sa incepi un drum al tau. Vrei sa te angajezi. Dar unde ? Vrei sa iti gasesti un loc al tau. Dar vai cat e chiria!!! Si cu toate astea iti gasesti si un loc de munca unde e super. Iti gasesti si un loc unde sa stai. Totul merge conform planului tau. Dar stai asa ca nu e chiar cum vrei tu. Ca se trezeste unul/una si iti strica toate planurile. Te intorci inapoi acasa si esti exact de unde ai pornit, la zero.
Dupa ce ca ai trecut cu greu peste perioada cand te certai cu parintii acum descoperi ca sunt unii mult mai rau si acum trebuie sa te certi si cu astia.
Astazi timpul este pretios. Traim in era vitezei. Dar cu toate astea trebuie sa am rabdare.
As vrea sa iti scriu o poezie, as vrea sa fiu romantica. Dar tot ce imi vine in minte sunt momentele cu tine.
De fiecare data cand pleoapele mi se inchid, te simt. Esti langa mine si te joci cu mine. Imi saruti buzele si imi mangai talia. Un dragon ne inconjoara si ne infierbanta cu focul lui. Craiasa Zapezii sufla peste noi si aerul devine intepator.
Iti simt corpul puternic cand ma strangi in bratele tale si finetea cand imi saruti fruntea.
Timpul se opreste si totusi trece atat de repede cand sunt cu tine. Un alt univers se deschide alaturi de tine. Ma simt magica si simt puterea noastra cum ne inconjoara de fiecare data.
Sa te strang in brate e cel mai bun calmant pentru mine. Orice s-ar intampla tu esti cel care ma infierbanta si ma linistete. Imi oferi tot ce as putea sa imi doresc.
Si trebuie sa plec... dar am sa ma intorc.
N-am sa iti uit parfumul, n-am sa iti uit atingerea. Ma simt atat de impacata cu mine cand sunt langa tine. Ma simt o persoana mai buna alaturi de tine.
Am sa te pastrez intreaga viata in inima si sufletul meu. Cu tine ma simt cel mai bine. Stiu ca uneori iti gresesc, stiu ca uneori exagerezi, dar te iubesc.
Si sa stii ca mereu am sa te iubesc.
E o senzatie atat de neplacuta. Sa stii ca esti singura, ca ceri ajutorul si totusi esti singura.
E atat de dureros sa stii ca te ignora si cand il confrunti tot el sa te doboare.
De ce nu pot fi eu ? De ce am numai defecte? De ce eu trebuie sa fiu cea obligata sa isi schimbe caracterul ?
E atat de dureros cand stii ca ai in tine o putere atat de mare si trebuie sa faci in asa fel incat sa dispara pentru el.
Parca e ceva in mine si se lupta pentru supravietuire. Dar el ma face sa o ucid.
Ma pierd. Nu stiu ce sa fac.