A inceput in inima mea sa infloreasca o mare tacere plina de placere si dulceata.
Simt ca imi trec mii de greierasi peste intreg corpul meu.
Parca as fii de un adevarat munte.
Ma simt mare si puternica
Dar...
Afara ploua in inima mea insorita nori s-au abatut. Si nu stiu de ce ? Nu sunt ai mei nu imi apartin. Prevestesc ceva? Habar n-am e doar o stare. Si nu a mea. Oare eu asa ma voi simti si maine?Nu vreau. Sufletul imi spune sa zambesc sa rad sa ma prostesc dar ceva din mine ma doboara si.....
Corpul meu e blocat de fiecare picatura de ploaie de fiecare strop ce se napadeste peste pamant.
De ce nu imi gasesc locul nu stiu. Parca n-as fii eu . Numai am control si asta ma necajeste cel mai mult.
Sa stau in pat ma relaxeaza ma adoarme si ma inspaimanta. Sa dansez imi face place si ma oboseste. Sa privesc obosesc si simt ca cedez. Ascult si fredonez pentru ca asta imi cere sufletul sa fac dar fizicul imi este doborat. Si de cine imi este doborat ca doar mie mi-e bine? Vreme urata ma inspaimanta. Si eu n-am mai fost asa de deprimata de vreme niciodata. Nu o urasc ea are menirea ei dar eu ? Eu ce fac?
Privesc cerul si visez....
Visez ca starea mea o sa fie alta. Visez ca .....
Ca scriu o poveste.........
Inceputul unei noi vieti
De foarte mult timp cineva a scapat un bob in josul strazii. Cine sa observe acel mic bob. Cine sa il bage in seama. ? E invizibil si lumea trece peste el de parca n-ar fii . Dar el e atat de important pentru cineva. Pentru cineva care peste putin timp va creste si ...
Acel bob contine in el esenta vietii. In el se afla puterea iubirii si a frumusetii. Inlauntrul lui se afla totul. Este un univers este ceva ce nimeni nu poate observa doar uitandu-se la el . Trebuie sa astepti sa il iubesti si sa il ingrijesti ca acesta sa iti ofere fericirea cea mai mare. Iubeste si vei primi tot ce-i mai bun. Doar fa-o!
Si daca toata lumea trece peste acel bob si nimeni nu il baga in seama, asta inseamna ca nu primeste iubire? Ba da. De unde? De la cineve, de undeva, de unde vine toata lumea. Si nu stii tu. Esti mult prea inchis in peretii tai creati de tine ca sa stii de unde sa simti si sa te bucuri.
Acea iubire este de ajuns pentru el, pentru bob. Este de ajuns ca el sa sparga cochilia si sa izbucneasca afara. Si ce face prima data este sa isi puna radacinile adanc in pamant. Si le infinge atat de puternic pentru ca si el sa fie la fel de puternic. Si va fii. Cel putin va fii cu siguranta mai puternic decat tine.
Toata lumea spera vrea si incearca sa ajunga cat mai sus pentru a fii vazut de toti dar pentru ce ? "Fii bun cu persoanele ce le intalnesti in drumul tau spre inalt, pentru ca le vei intalni cand vei decadea." Nimeni nu priveste, nimeni nu se opreste sa faca ceva bine. Pe multi ai sa ii vezi ca ocolesc lucruri atat de marunte atat de importante. Esente puternice ale vietii.
Si bobul meu isi are radacinile si creste si e din ce in ce mai frumos si mai puternic dar... tot nu il vede nimeni. Si ce daca el tot este iubit si se incurajeaza singur pentru ca acum e atat de tare in suflet incat intrece orice moarte.Si trece timpul si trec si oamenii si nimeni nu stie. Si ploua si pamantul se uda. Si bobul meu se hraneste si isi ia tot ce are nevoie ca sa treaca peste toate. Si in final .........
Iese la iveala. Si e mic si tot nu il vede nimeni. Dar el a iesit si soarele il incalzeste si ii ofere bunatatea lui. Luna ii tine de urat si vorbeste cu el. Stelele ii povestesc intamplarile din lume. Ii spun cat de mult baiatul de la etajul 4 al blocului de la periferie isi iubeste parintii. Ii spun cat de mult bunica isi ingrijeste pisica cu atat drag si cum in fiecare dimineata fata acea senina ofera firmituri porumbeilor si fiecarei pasare ce se aseaza pe pervarzul ei. Cum acel om misterios mereu ajuta copii si le ofera dulciuri fara a le cere nimic in schimb. Cum oamenii sunt fericiti cand vad un zambet. Cum adultii se bucura sa imprastie iubire si primesc zambete si bucurie.
Astfel bobul meu e acum un firicel verde. Si creste, creste, creste. In varful lui apare un mugure. Un mugure la fel de mic cum era si el la inceput. Si acel muguras cu timpul se coloreaza in culoarea cea mai placuta si cea mai frumoasa. Straluceste si insenineaza totul in jurul ei. Si totusi nimeni nu observa. Doar animalele privesc si trec mai departe. Si bobul meu acum firicel nu se supara stie ca mai are putin si va fii si el folositor pentru cineva si va imprastia si el bucurie. Si timpul trece si stelele continua sa ii povesteasca si Luna rade la intrebarile pline de mirare ale firisorului si ii raspunde cu multa intelepciune. Si soarele foarte batran il incalzeste mereu cu cate o gluma si cu cate o povete. Si astfel intr-una din zile, inca dis de dimineata. Cand copii mergeau spre scoala, oamenii spre servici, si multa alta lume cu treburi si plimbari observa. Ce observa?
Ei bine observa asta ....
Un muguras ce dintr-un bob a reiesit o floare cu petale mari sclipitoare. Cu desene de poveste pe acestea. In culori ce nimeni nu a mai vazut vreodata. Lumea ce trece acum vede frumusetea acestia si zambesc se uimesc. Se bucura. Sunt fericiti si au o zi mai buna. Floarea mea acuma este admirata de toti si este implinita. Visul ei a devenit realitate si acum ofera si ea bucurie cum fac oamenii. Dar ea nu stie ceva ....
Ziua trece lumea se bucura si se insenineaza cand o vad pana cand... Un domn vine inspre acea floare o priveste, se uimeste, ii atinge petalele catifelate si face un gest cam nepotrivit spre uimirea floarei mele. Acest domn rupe aceasta floare si o distruge. Nu. Nu o calca in picioare si nici nu o arunca. Ci o ia si o duce cu el in buzunarul de la geaca. Floarea acuma se simte rau. Numai isi are radacinile. Numai este la ea acasa. Numai are locul ei si numai poate vorbi cu Soarele ori Luna. Acest domn duce floarea mea cu el. Intr-un cartier nu foarte placut. Un cartier in care toata lumea este rautacioasa si fara suflet. Numai lucruri rele se intampla aici. Nimeni nu are mila. Toata lumea minte, inseala, fura si uraste. Sunt plini de ura.
Seara vine peste acest loc si floarea mea sta in buzunarul acestui domn si priveste mirata si dezamagita. Stelele plang pentru ea. Luna incearca sa o impace sa ii spuna ca a facut pe alta lume mai buna dar ea nu este impacata. Nu va fii nicioadata. Nu a putut aduce fericirea pe aceasta lume. Vrea sa faca acest loc doar plin de iubire. Si poate intr-o zi o sa reuseasca. Pentru ca in timp ce toata esenta vietii din ea se stingea, a preferat mai bine sa faca ceva mult mai bun. Si a varsat cateva boburi pe pamantul unde statea acest domn. Stia ca si acel loc are nevoie de ceva cum a fost si ea si ce a facut pentru alta lume. Si stia ca stelele o sa le povesteasca copiilor ei ce a facut ea si ii va invata sa faca tot la fel. Sa ofere iubire indiferent ce se va intampla.
Ea a iubit si inca iubeste. Dar eu inca nu am vazut-o. E doar in mintea mea. Si eu iubesc orice bob de al ei si am sa ii ajut sa faca tot ce a facut ea. Am sa ofer iubire si nu ura. Iubesc. Te iubesc.Si prin iubire ofer tot ce-i mai bun pentru tine.
