vineri, 9 septembrie 2011

EU ALEG!!

Intamplare ciudata oameni buni.
 Verisorul prietenului meu i-a dat nu unul ci patru prezervative. PATRU!
Desi eu prietenul meu spune ca a refuzat verisorul lui tot i le-a "ascuns" in masina. Unde, eu le-am gasit. Bineinteles ca am intrebat ce sunt cu ele si mi s-a spus povestea. Dupa spusele verisorului sunt doar in caz de ceva. In caz de ce? In caz de dau o petrecere si am nevoie de baloane?
 Pe bune? Lumea asta a luat-o razna chiar asa rau? De cand e atat de important de la 17 ani sa fii obligata sa numai fii virgina?
Si ca sa fie totul asa "frumos" prietenul meu nici nu s-a sinchisit sa ii dea baloanele inapoi verisorului. Au stat la el in masina cateva zile desi eu il rugasem de multe ori sa le inapoieze. Nu am nevoie de prezervative, nu folosesc pentru ca nu e cazul. Pricepi tu ma care esti darnic si bun?
"Pentru atunci cand o sa ai nevoie". De ce crezi tu ca o sa am eu nevoie fix de prezervative de la tine si fix acuma ? Da ce eu sunt programata dupa tine cand imi dai tu ma apuc de cur si sar in sus de bucurie ca acum pot sa fiu ca restul fetelor? Nu ma idiotule eu nu sunt ca restul. 
EU ALEG cand sa fac acest pas tampitilor. Si atunci cand il fac nu am sa tip in gura mare si am sa spun fiecare detaliu intregii lumi. Nu sunt o vedeta porno care isi arata toate alea si se vinde pentru placerea altora. Este corpul meu este viata mea si EU ALEG!!!!!
Nu am nevoie de prezervative lasate in torpedou doar ca sa fie. Nu am nevoie ca lumea sa stie ca desi primesc prezervative si nu le folosesc le tin de umplutura. Nu am nevoie de taranisme din astea prostesti.
Nu am nevoie sa mi se spuna ca ma supar din nimic si degeaba. Nu am nevoie sa mi se injoseasca tocmai persoana iubita si sa imi spuna ca e din vina mea. Daca tot te simti prost din cauza mea macar taci. Ca eu imi dau toata silinta sa fie bine si incerc mereu sa imi gasesc cuvintele potrivite in asa fel incat sa nu te ranesc. Fa si tu ceva pentru mine si numai lasa lumea sa mai puna atata presiunea asupra faptului ca trebuie sa imi incep viata sexuala. Mai scuteste-ma. Nu o consider absolut deloc necesara acum. Daca tie nu iti place sa se stie ca nu te culci cu nicio fata mai bine dute intr-o seara si culca-te cu cine vrei dar nu cu mine . Eu nu vreau! E viata mea. E viata mea.E viata mea.  A MEA !



joi, 11 august 2011

Eu si...

Eu si cine ? Eu si ce?
As spune dar in primul rand nu stiu cine sunt eu ?
EU? Ce sunt eu ? Cine sunt eu?
Nu ma mai recunosc. Ma uit in oglinda si vad doar o imagine.
Ce fac? Nu stiu. Nu stiu absolut nimic. Nu cunosc.
Imi doresc. Da ce imi doresc ca nu stiu cine sunt.
vreau? Ce vreau? Vreau sa stiu cine sunt asta vreau!
.......................
De ce taci ? Zi-mi cine sunt eu ? ZII ODATA!
M-am saturat. Nu stiu nimic si nimeni nu imi zice nimic.
Vreau sa stiu cine sunt EU. Vreau sa stiu ce am de facut.
Ce bine e pentru aia care isi au viata scrisa in legende.
Babele sau mosii ii spun ce au de facut. Aia isi fac treaba.
Si mor. Si eu vreau sa mor. Si asa nu stiu cine sunt.
.........................
Eu nu stiu cine sunt dar m-am saturat. Numai vreau nimic.
Eu plec. Sunt satula. Gata. Numai vreau. Nu imi place.
Eu vreau sa stiu cine sunt. Si nu stiu.
Eu?
Cine sunt eu?

marți, 28 iunie 2011

O amintire, Un vis

Am sa incep cu aceea amintire inca vie in mintea mea. De ce? S-a intamplat acum mult timp. Aveam doar 3-4 ani cred. Imi amintesc tot, toate culorile din jurul meu. Tot!
Se inserase si eu tocmai ce mancasem. Eram toata familia. Toti erau in jurul meu la masa iar apoi 
unchii mei, bunicul meu, bunica mea si inclusiv mama mea s-au apucat de treburi diverse. Spalau vasele, strangeau masa, dadeau cu matura, cautau lemne pentru gratarul de a doua zi, discutau planul pentru a doua zi.
Numai eu stateam cu unul din unchii mei, cel mai mare dintre fratii mamei mele. Stiu ca eram mica si trebuia sa stau pe olita. Tin minte si acum olita mea roz rosiatica. Tin minte si peretii exteriori vopsiti cu o dunga verde inchis. Tin minte si acum unditele intinse pe perete chiar si tantarii adunati la becul de afara. Era tarziu si imi puteam da seama de asta doar prin faptul ca cerul era atat de senin in seara aceea de vara. Toti erau ocupati si unchiul meu era singurul care putea sa fie atent si la mine. Il chinuiam. Acum realizez asta pentru ca am crescut si am observat cat de enervanti pot fii uneori copii cand pun tot felul de intrebari care pentru noi par atat de aiurea si prostesti. Il intrebam de ce pune acele fire la undite? De ce le pune asa de perete? De ce le aranjeaza seara cand el pleaca abea dimineata la peste? Cum prinde pestele? Ce fel de peste prinde? Ce face cu el dupa ce il prinde? Si multe alte intrebari care le pune un copil de varsta mea de atunci. 
Stateam sub un copac imi aduca aminte asta foarte clar. Era un visin batran si la vreo 2 metrii era un cires cu fructe atat de amare dar atat de placute de mine. Copacul era varuti la trunchi cu alb pentru a nu se urca furnicile pe el. Tin minte asta pentru ca pe zii l-am intrebat pe bunicul lucrul asta. Ma uitam in sus si ma fataiam pe olita mea. Vedeam stelele atat de clare si aratau asa frumos cu frunzele verde crud al visinului. Era atat de frumoasa seara aceea. Era linistita si calma. Eram un pic somnoroasa si plicitisita dar in acelasi timp fermecata ca intotdeauna de cerul instelat. 
In timp ce imi stresam unchiul cu intrebari prostesti deodata se intampla oroarea. Un gandac imens cade din visinul mare fix langa olita mea.Infernul s-a dezlantuit. Am inceput sa tip sa tremur sa urlu de frica. Simteam spaima pana in maduva oaselor. Gandacul acela imens pentru mine se invarta in jurul olitei mele. Era atat de aproape de mine. Era un cosmar. In timp ce eu tipam lumea s-a alarmat. Fugeai toti inspre mine ma luau fiecare in brate. Mama mea saraca nu mai vedea nimic in fata ochilor vroia doar sa ma ia in brate vroia sa stie ce e cu mine. Nimeni nu stia ce sa faca erau panicati. Incercau sa ma linisteasca si sa afle cauza sperieturii mele. Si dupa ce au aflat m-au dus in casa si m-au calmat. Timp de o ora nu am mai putut sa vorbesc cu nimeni. Eram speriata si ma simteam imobilizata in propriul corp. Familia mea a mai stat chiar daca era tarziu. Au stat la vorba si discutau despre orice. Mama mea era cu mine in brate langa masa din bucatarie. Bunica mea era langa ea si unchii mei in fata noastra. Bunicul se culcase demult. Dupa discutiile lor mama a spus ceva ce m-a pus pe mine pe ganduri si am scos o fraza memorabila pentru ai mei. 
Mama: "A trecut atata timp si inca tremura carnea pe mine de ce sperietura am tras."
Eu: "Si pe mine oasele."
Spusesem asta pentru ca toti imi ziceau ca e doar pielea si osul de mine. Am gandit profund. Inca nu inteleg. Ma sperie si acum gandul ca un gandac atat de mare inca poate cadea pe mine. Am crescut si inca sunt speriata. Si inca am proaspat intiparit in minte aceasta amintire.



 Seara trecuta am visat ceva foarte ciudat si iesit din comun pentru mine. Am visat o nunta, si nu orice nunta. Nunta verisoarei mele ( una dintre ele ). Aceasta verisoara e foarte libertina si independenta. E o persoana care se indragosteste greu si doar de anumite persoane. Doar de persoane speciale. Recunoaste un lucru unic si valoros( sentimental) sau o facatura, un fals. Precizez ca a spus de nenumarate ori ca ei nu ii place casatoria si nu o intelege dar in visul meu se intampa altfel.
Era tot ea. Tot acea fata zglobie plina de prietenie si veselie. Era tot ea cu ochii ei verzi si parul negru ca abanosul. Era tot ea dar parca nu era aceeasi. Avea o rochie foarte frumoasa si catifelata. Avea o rochie lunga si un pic stralucitoare dar nu orbitor de stralucitoare. Poate pentru ca zambetul si ochii ei sclipeau mult mai tare si te atrageau imediat. Imi placea rochia ei  mult de tot. Era lunga si simpla dar intr-un fel atragatoare. Ii puteam vedea talia si cum cade pe solduri. Avea in fata un decolteu placut iar sub el un sir din puf dar nu foarte lung. Cam pana putin mai jos de talie. Rochia nu avea bretele subtiri, erau cam de o palma si cva si ii cadeau frumos pe umeri. Parul ei nu era foarte lung dar avea o coafiura din anii 40. Cu acele bucle foarte frumos aranjate. Ii conturau fata atat de perfect. Pana aici nimic anormal . Parea la fel ca ea, numai ca ... Rochia era alba. Era o rochie de mireasa. Era atat de frumoasa. Nu am mai vazut-o de multa vreme. M-as bucura daca si-a gasit iubirea vietii ei. M-as bucura daca ar fii fericita sa devina o persoana statornica. Imi e dor de ea. 

O amintire si un vis ce ma pun pe ganduri indiferent ce as face sau la ce m-as gandi. 
Un pic din universul meu ati citit si voi .

miercuri, 20 aprilie 2011

O discutie tarzie

Azi, nerabdatoare ca de obicei, am plecat pe alte meleaguri sa astern in randuri noi povesti si intamplari pentru voi.Si ma plimbam pe malul lacului cand de un greiere am dat :
-Cri Cri Cri
Ce viata gri. 
- Oh tu greieras mititel
 Ce faci aici singurel ?
- Daca ai stii ce am patit
Ai sa imi zici ca te-am mintit.
-Pune ma la incercare 
Si povesteste cu glas tare.
"Intr-una din zile cand ma plimbam ca si in seara asta pe malul lacului, am fost oprit de un tantar. M-am speriat. Dar acesta mi-a zis ca Regina noptii are nevoie de mine. Ca orice greieras, m-am bucurat si pe spatele tantarului am urcat. Si am mers noi ceva timp pana cand pe cel mai inalt loc noi am poposit si Regina in splendoarea ei se vedea. In timp ce o admiram ea a poruncit :
- In curand o noua fiica voi avea. Si pentru ea, Greiere vreau sa imi canti cea mai frumoasa melodie.
- Cum sa nu Maiestatea ta ...
-Vai. Foarte frumos. Iti multumesc.
Pe pamant s-a asternut linistea si pe cer a aparut o stea formidabila. Era cea mai mica printesa a lunii. 
 De cum a rasarit glasul ei peste tot s-a auzit. Numai rasete avea si plina de viata era.


End of part 1

joi, 14 aprilie 2011

Ca un vis de primvara ca un inceput de ......

 A inceput in inima mea sa infloreasca o mare tacere plina de placere si dulceata.
Simt ca imi trec mii de greierasi peste intreg corpul meu.
Parca as fii de un adevarat munte.
Ma simt mare si puternica
Dar...

Afara ploua in inima mea insorita nori s-au abatut. Si nu stiu de ce ? Nu sunt ai mei nu imi apartin. Prevestesc ceva? Habar n-am e doar o stare. Si nu a mea. Oare eu asa ma voi simti si maine?Nu vreau. Sufletul imi spune sa zambesc sa rad sa ma prostesc dar ceva din mine ma doboara si.....

Corpul meu e blocat de fiecare picatura de ploaie de fiecare strop ce se napadeste peste pamant.
De ce nu imi gasesc locul nu stiu. Parca n-as fii eu . Numai am control si asta ma necajeste cel mai mult.
Sa stau in  pat ma relaxeaza ma adoarme si ma inspaimanta. Sa dansez imi face place si ma oboseste. Sa privesc obosesc si simt ca cedez. Ascult si fredonez pentru ca asta imi cere sufletul sa fac dar fizicul imi este doborat. Si de cine imi este doborat ca doar mie mi-e bine? Vreme urata ma inspaimanta. Si eu n-am mai fost asa de deprimata de vreme niciodata. Nu o urasc ea are menirea ei dar eu ? Eu ce fac?
Privesc cerul si visez....

Visez ca starea mea o sa fie alta. Visez ca .....
Ca scriu o poveste.........



Inceputul unei noi vieti


De foarte mult timp cineva a scapat un bob in josul strazii. Cine sa observe acel mic bob. Cine sa il bage in seama. ? E invizibil si lumea trece peste el de parca n-ar fii . Dar el e atat de important pentru cineva. Pentru cineva care peste putin timp va creste si ...
Acel bob contine in el esenta vietii. In el se afla puterea iubirii si a frumusetii. Inlauntrul lui se afla totul. Este un univers este ceva ce nimeni nu poate observa doar uitandu-se la el . Trebuie sa astepti sa il iubesti si sa il ingrijesti ca acesta sa iti ofere fericirea cea mai mare. Iubeste si vei primi tot ce-i mai bun. Doar fa-o!
Si daca toata lumea trece peste acel bob si nimeni nu il baga in seama, asta inseamna ca nu primeste iubire? Ba da. De unde? De la cineve, de undeva, de unde vine toata lumea. Si nu stii tu. Esti mult prea inchis in peretii tai creati de tine ca sa stii de unde sa simti si sa te bucuri. 
Acea iubire este de ajuns pentru el, pentru bob. Este de ajuns ca el sa sparga cochilia si sa izbucneasca afara. Si ce face prima data este sa isi puna radacinile adanc in pamant. Si le infinge atat de puternic pentru ca si el sa fie la fel de puternic. Si va fii. Cel putin va fii cu siguranta mai puternic decat tine. 
Toata lumea spera vrea si incearca sa ajunga cat mai sus pentru a fii vazut de toti dar pentru ce ? "Fii bun cu persoanele ce le intalnesti in drumul tau spre inalt, pentru ca le vei intalni cand vei decadea." Nimeni nu priveste, nimeni nu se opreste sa faca ceva bine. Pe multi ai sa ii vezi ca ocolesc lucruri atat de marunte atat  de importante. Esente puternice ale vietii.
Si bobul meu isi are radacinile si creste si e din ce in ce mai frumos si mai puternic dar... tot nu il vede nimeni. Si ce daca el tot este iubit si se incurajeaza singur pentru ca acum e atat de tare in suflet incat intrece orice moarte.Si trece timpul si trec si oamenii si nimeni nu stie. Si ploua si pamantul se uda. Si bobul meu se hraneste si isi ia tot ce are nevoie ca sa treaca peste toate. Si in final .........
Iese la iveala. Si e mic si tot nu il vede nimeni. Dar el a iesit si soarele il incalzeste si ii ofere bunatatea lui. Luna ii tine de urat si vorbeste cu el. Stelele ii povestesc intamplarile din lume. Ii spun cat de mult baiatul de la etajul 4 al blocului de la periferie isi iubeste parintii. Ii spun cat de mult bunica isi ingrijeste pisica cu atat drag si cum in fiecare dimineata fata acea senina ofera firmituri porumbeilor si fiecarei pasare ce se aseaza pe pervarzul ei. Cum acel om misterios mereu ajuta copii si le ofera dulciuri fara a le cere nimic in schimb. Cum oamenii sunt fericiti cand vad un zambet. Cum adultii se bucura sa imprastie iubire si primesc zambete si bucurie. 
Astfel bobul meu e acum un firicel verde. Si creste, creste, creste. In varful lui apare un mugure. Un mugure la fel de mic cum era si el la inceput. Si acel muguras cu timpul se coloreaza in culoarea cea mai placuta si cea mai frumoasa. Straluceste si insenineaza totul in jurul ei. Si totusi nimeni nu observa. Doar animalele privesc si trec mai departe. Si bobul meu acum firicel nu se supara stie ca mai are putin si va fii si el folositor pentru cineva si va imprastia si el bucurie. Si timpul trece si stelele continua sa ii povesteasca si Luna rade la intrebarile pline de mirare ale firisorului si ii raspunde cu multa intelepciune. Si soarele foarte batran il incalzeste mereu cu cate o gluma si cu cate o povete. Si astfel intr-una din zile, inca dis de dimineata. Cand copii mergeau spre scoala, oamenii spre servici, si multa alta lume cu treburi si plimbari observa. Ce observa?
Ei bine observa asta ....
Un muguras ce dintr-un bob a reiesit o floare cu petale mari sclipitoare. Cu desene de poveste pe acestea. In culori ce nimeni nu a mai vazut vreodata. Lumea ce trece acum vede frumusetea acestia si zambesc se uimesc. Se bucura. Sunt fericiti si au o zi mai buna. Floarea mea acuma este admirata de toti si este implinita. Visul ei a devenit realitate si acum ofera si ea bucurie cum fac oamenii. Dar ea nu stie ceva ....
Ziua trece lumea se bucura si se insenineaza cand o vad pana cand... Un domn vine inspre acea floare o priveste, se uimeste, ii atinge petalele catifelate si face un gest cam nepotrivit spre uimirea floarei mele. Acest domn rupe aceasta floare si o distruge. Nu. Nu o calca in picioare si nici nu o arunca. Ci o ia si o duce cu el in buzunarul de la geaca. Floarea acuma se simte rau. Numai isi are radacinile. Numai este la ea acasa. Numai are locul ei si numai poate vorbi cu Soarele ori Luna. Acest domn duce floarea mea cu el. Intr-un cartier nu foarte placut. Un cartier in care toata lumea este rautacioasa si fara suflet. Numai lucruri rele se intampla aici. Nimeni nu are mila. Toata lumea minte, inseala, fura si uraste. Sunt plini de ura. 
Seara vine peste acest loc si floarea mea sta in buzunarul acestui domn si priveste mirata si dezamagita. Stelele plang pentru ea. Luna incearca sa o impace sa ii spuna ca a facut pe alta lume mai buna dar ea nu este impacata. Nu va fii nicioadata. Nu a putut aduce fericirea pe aceasta lume. Vrea sa faca acest loc doar plin de iubire. Si poate intr-o zi o sa reuseasca. Pentru ca in timp ce toata esenta vietii din ea se stingea, a preferat mai bine sa faca ceva mult mai bun. Si a varsat cateva boburi pe pamantul unde statea acest domn. Stia ca si acel loc are nevoie de ceva cum a fost si ea si ce a facut pentru alta lume. Si stia ca stelele o sa le povesteasca copiilor ei ce a facut ea si ii va invata sa faca tot la fel. Sa ofere iubire indiferent ce se va intampla. 
Ea a iubit si inca iubeste. Dar eu inca nu am vazut-o. E doar in mintea mea. Si eu iubesc orice bob de al ei si am sa ii ajut sa faca tot ce a facut ea. Am sa ofer iubire si nu ura. Iubesc. Te iubesc.Si prin iubire ofer tot ce-i mai bun pentru tine. 

miercuri, 13 aprilie 2011

Fermecator de sinistru II

      Dupa incidentul de noaptea trecuta, dupa nenumarate ore de interogare si cautare amanuntita a perimetrului in care acel barbat  a fost ucis . Dis de dimineata am pornit radioul in timp ce imi pregateam o crema de capsuni cu ciocolata calda si am auzit la stiri despre intamplarile de aseara.
 - In urma raportului de la sectia de politie din oras am aflat ca barbatul ucis aseara pe aleea veche avea legaturi cu una din femeile din clanul Kriminal . Se pare ca acesta a facut un imprumut de la acest clan pentru o noua locuinta in care ar fii trebuit sa se mute impreuna cu sotia lui si copilul din pantecele ei.Acum corpul...
       Clanul Kriminal ? Stiu acest clan de cand eram mica. Mereu le-am privit ascunsa adanc. Observam cum se schimbau de la o zi la alta. Cum se puteau schimba intre ele in mici fractiuni de secunda. Din acest clan fac parte numai femei. Toate sunt foarte aranjate in orice clipa din zi ori noapte. Toate sunt diferite intre ele. Niciuna nu seamana cu cealatla. Au stiluri de viata diferite au gusturi diferite si totusi toate sunt atragatoare si capteaza privirile oricarei persoane.
        Aseara tin minte ca inainte sa ma trezesc auzeam vag niste voci. Dar am presupus ca visez. Se pare ca erau ele. Aveau voci pe diferite tonuri. Una era foarte infuriata, alta foarte calma si una confuza. Din cate imi amintesc vorbeau despre o noua membra si fondul lor financiar care era pe cale sa dispara. Vorbeau de un plan si de arme. . La naiba e fierbinte rau ciocolata. 
         In timp ce imi asezam perdeaua pentru a privi in fata casei mele observ o fetita ce se plimba. Foarte ciudat ca un copil umbla prin aceste locuri. Imi asez bolul cu crema si ma pun in fotoliu. In acest timp fetita s-a asezat pe bancuta si privea si in stanga si in dreapta. E foarte simpatica. Are parul impletit in doua codite si este foarte lung . Soarele de sub nori ii face pielea sa straluceasca. Are genele mari si un trup micut. Copii sunt atat de placuti cand sunt mici .
         Inchid ochii. Ma gandesc cum aratam eu cand eram de varsta ei. Ea probabil are 10 ani nu mai mult. Deschid ochii.
         In fata bancutei unde se afla fetita este o masina asemanatoare cu cea de aseara. O mana se intinde din locul din dreapta si ii ofera ceva fetitei. Aceasta se ridica si da din cap aprobator. Usa din spate se deschide se vad doar cateva suvite aurii si fetita a intrat in masina. In urma ei mai ramane doar zgomotul facut de aceasta masina. Ciudat moment.
        Inchid ochii. Iau o lingurita de crema si ma delectez. Atat de dulce. Atat de suav. Atat de bine.
        AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
        Deschid ochii tulburata si privesc o femeie disperata aceasta ia de jos un bilet si striga un nume de fata. Oare....? 
        - Fetita mea a fost rapita!! AJUTOR!!!
        Da. Exact ce credeam. Atat de placut atat de fragil si a disparut. Nimic nu va fi la fel.

duminică, 3 aprilie 2011

Aici - Acolo

Bah frate ma simteam grozav cu numai doua minute in urma simteam ca pot sa am totul. Vroiam sa ies sa alerg sa rad sa lacrimez de la atata fericire si acuma am atatia nervi sunt atat de plictisita si nervoasa incat imi vine sa dau  numai suturi si sa stau singura doar eu . Imi vine sa ma culc stiu ca in vis o sa fie totul cum vreau eu n-am sa mai vad tampenii si nimeni nu o sa ma faca sa ma simt aiurea. VREAU SA IES .
M-am saturat sa tot aud "Stau". V-ati pierdut naiba sufletul in wc ce aveti ? M-ati plictisit si va urasc !

sâmbătă, 2 aprilie 2011

O stare...

M-am saturat. I am sicked of this craps.  I am sick of this place. Sick of this people. I am just disgust of them. I hate them. I hate this place. Is a shit place on earth. It is full of  bad unmaniered people. They don't have soul or humanity in them.
E plin de suflete chinuite, frustrate, exploatate, moarte, distruse, folosite, aruncate, neimportante. Si e trist ca incearca sa ascunda asta prin jigniri dure si prin sentimente de egoism , gelozie si invidie. Stii vorba aia "Daca a murit capra ta sa moara si a vecinului."? De ce? Daca tu esti prost, mic, nefolositor si rad toti de tine si isi bat joc de tine asta nu inseamna ca trebuie sa faci si tu la fel. Nu mai imita cacaturile ca ai sa ajungi ca ei. Si stii, acum e prea tarziu esti ca ei. 
Vreau sa plec intr-un loc mai bun. Vreau sa uit de voi, sa nu va mai vad niciodata. Vreau sa nu va mai aud vreodata. Nu imi pasa de voi de cum aratati de ce simtit. Nu imi pasa de voi deloc si scriu doar sa ma descarc si va dau o importanta mult prea mare dar stii ce ? Mai importanta sunt eu decat un rahat cu ochi rosii ca tine. 
Am sa plec si am sa ma simt in mijlocul lumii si am sa simt ca sunt in armonie si pace. Am sa plec si am sa fiu mult mai bine si am sa am doar iubire pe langa mine. Am sa plec si o sa am usile deschise in orice colt ma uit. am sa plec si am sa fiu fericita. Si am sa uit de acest loc oribil care mi-a distrus si mi-a furat mare parte din copilarie. De ce aproape de inceputul satului totul era frumos si dragut si simteam ca totul e bine si acum parca nici acolo nu e bine. Ceva s-a intamplat si s-a raspandit dar in locul meu unde vreau sa ajung nu o sa se intample nimic. E mult prea frumos si cu mult mai plin de fericire si iubire decat orice. Locul ala e magic e plin de zambete si eu il ador. 
Imi e atat de dor de tine ...

luni, 28 martie 2011

"Nimic nu se pierde totul se transforma"

"Nimic nu se pierde totul se transforma". Acest citat l-am auzit prima data de la profesoarea mea de fizica/chimie . Eram in ora de chimie si ne explica reactiile. Ne zicea ca nimic dintr-o reactie nu dispare pur si simplu se transforma in altcva si bineinteles ca acest lucru se intampla si in vietile noastre.
Ma intreb ... Chiar nimic nu poate sa ramana la fel cum e ? Daca e rau de ce sa nu ramana asa pentru ca la urma urmei exista ceva bun echivalent cu el si viceversa. O bucata de piatra daca o lasi acolo unde ii e locul inseamna ca isi face datoria pentru asta a fost creata acolo nu ? Dar sa zicem ca tu o iei de acolo. Si o transformi in cea mai frumoasa statueta si acum e cea mai de pret . Acea piatra toata lumea o priveste ca ceva uimitor. Si te bucuri ca ai creat acest lucru magnific. Dar... De ce ai luat-o de acolo ? Ca sa creezi ceva dragut pentru acum caci peste un timp acea piatra isi pierde valoarea e doar o alta piatra se poate sparge se poate distruge si e ceva nefolositor care nu isi mai are rostul nicaieri. Dar totusi acel lucru s-a transformat dintr-o piatra intr-o statuieta iar apoi poate ca se va transforma din nou intr-o statueta sau chiar in praf si ... si-a pierdut esenta si sensul ... . Ador statuetele sunt foarte frumoase artistul le da un alt sens o alta viata. Si in final ajung sa ma contrazic. E bine sa dai un alt sens elementelor pentru ca acestea dau viata la altceva si e magic. Dar magia dispare si  la fel si ceea ce s-a nascut. O moarte, asta rezulta dintr-o transformare. Ceva moare pentru un nou inceput.
Platesc orice pret pentru o clipa de fericire. De ce? Pentru ca acea clipa e mult mai scumpa decat orice pret si se compenseaza. Dar pentru fericirea mea proprie trebuie sa fac un lucru important: te fac pe tine fericit indiferent ce ar fii . Si nu inteleg de ce in final nu sunt fericita? Ma straduiesc. Strang in mine, sterg inutilitati, imbunatatesc orice pentru a face totul perfect dar un tabiet al meu sunt atat de incapatanata ca nu vreau sa fac a doua greseala si nu vreau sa ma dezvat de el si TU ... Si tu ...
Atat de mult m-am chinuit atat de mult am incercat. Si simt ca e inutil. Orice as da orice as face dar libertatea mea nu ti-o dau . Simt doar mofturi si ma simt de parca as incerca sa ii explic unui catar ca nu e cal si nici magar.
Ahh cat de multe ai avut. Ahhh cate privilegii. Ahhhh cat de bogat erai. Sorry sunt mai puternica decat orice si fericirea mea e mai presus de orice . Recunosc sunt cea mai mare egoista din lume . Vreau totul pentru mine dar si ofer a dracu de mult. Daca nu stii sa te bucur de ce iti ofer inseamna ca nu ma cunosti.
Yoga ... relaxare, meditatie,  sinceritate cu tine insuti.
O pauza...

miercuri, 16 martie 2011

Fermecator de sinistru... I

     Ca in oricare zi imi iau cana de ciocolata cu lapte si ma asez la fereastra. Privesc pe cei ce trec si ascult povesti noi. As vrea sa ajut dar nu am experienta vietii pentru a face asta. Sorb o gura. Caldura imi trece prin vene si simt cum celulel corpului meu incep sa se agite. Inima imi bate alert si deschid ochii.
     De pe drumul ce vine dinspre oras vine o fata inalta matura la fata cu o seriozitate in privire si sigura pe ea. Se opreste sub ghindul mancat de omizi si priveste in departare. Din partea opusa vine o fata speriata ce merge cu ochii in pamant. Poarta o gluga pe cap si e foarte agitata. Fata serioasa o saluta ca pe o prietena veche.
 - Ce mai faci tu ? Ce ai mai patit?
 - Poveste foarte ciudata...
 - Doar nu mai chemat sa ma lasi pe spini ?
- Ah nu o sa iti zic totul cu lux de amanunte...
- Abea astept .Da-i drumul!
- Azi m-am intalnit cu tipul ala cu care am fost anu trecut si  s-a intamplat ceva ce m-a pus pe ganduri. M-a salutat la inceput si m-a intrebat ce-i cu geanta mea de e asa mare. In fine chestii marunte. Si la un moment dat m-a luat in brate si am simtit nevoia sa il strang puternic in brate. Am facut asta si el a raspuns la fel. Nu ma asteptam dar m-am simtit ok. Pe urma mi-a zis ca nu se simte bine ca e obosit si am pus capul pe maini si mainile pe abdomenul lui. El mi-a pus mana pe cap si am reactionat urat. Adica l-am lovit si i-am dat una in burta. Si a inceput sa rada. M-am asezat la loc. Si la fel mi-a facut si la fel am reactionat. S-a uitat la mine ingrijorat si m-a intrebat ce am. I-am zis ca nimic. Si apoi ca as vrea sa beau ceva. Pe urma am vb de chestii marunte si intr-un final m-am asezat intinsa departe de el. Si aici s-a intamplat ciudatenia cea mai mare. A venit la mine m-a luat in brate si si-a pus capul pe pieptul meu si mi-a zis ca ar putea sa doarma si sa stea asa tot timpul. Nu inteleg. De ce ar face asta? De ce a zis asta? 
- Woaw.....
-  Mda... La fel face si ...
- Pe bune?
- Da!
- Stai un pic sa analizam situatia.
- Eu stau. Dar nu mult ca tre sa ajung acasa.
- Ok am inteles. Mai probabil ei gasesc alinare in tine. Sau probabil ... ok alta solutie nu stiu.
- Mda nu cred ca gasesc ei asa ceva in mine dar oricum weird ca draq.
- Te cred.
- Hai ca te-am lasat. Mersi ca m-ai ascultat macar.
- N-ai pentru ce. Imi pare rau ca nu te-am putut ajuta.
- E ok. O sa las timpul sa treaca. 
- Pa! Te descurci tu.Succes!
- Pa! Ne mai vedem. 
       Luandu-si la revedere fetele au plecat pe acelasi drum pe care au venit. As fii vrut sa ii dau un sfat dar mai bine privesc in tacere si imi sorb cana cu ciocolata in continuare. In plus nu este viata mea si oricum vine altcineva. Este un barbat cu o camasa usoara si o perche de blugi. Vine spre acelasi ghind de mana cu sotia lui. In privirile lor se vede dragostea. Privesc spre ei si par de mult casatoriti dar totusi parca ar fii la inceput. El ii sopteste probabil cuvinte dulci caci ea zambeste plina de fericire si obrajii i se trandafiresc. Se aseaza pe banca de langa ghind si se privesc in ochii de parca ar avea in fata universul.Barbatul tandru ii ia fata in maini o priveste si ii spune:
- Draga mea cand sunt cu tine ma simt  implinit. 
- Cand te am pe tine stiu ca totul va fii bine.
- Am sa fiu cu tine pentru tot restul vietii si in viata de apoi.
- Am sa te urmez catre lumina cu aceleasi sentimente de iubire.
      Nu mult dupa acestia s-au luat in brate si abea si-au atins usor buzele caci pe drum apare o masina neagra fara numar de inmatriculare era simpla si normala dar...
BAAM 
     Din masina aparuse un pistol si l-a impuscat pe barbat direct in inima. Acesta isi ridica privirea ii ia mana sotiei in ale lui si ii spune:
- Dragostea mea aminteste-ti de mine asa cum sunt si nu ma uita. Am sa te astept acolo sus si apoi vom umbla pe alte taramuri cu aceleasi sentimene mana de mana.
      Femeia plangand suna la salvare si isi lasa sotul sa ii dea de pe fata o suvita si sa ii stearga lacrimile ce curgeau siroaie. Barbatul isi lasa capul pe pieptul ei ii sopteste "Te iubesc" iar ea plangand il ia de mana si printre suspine ii spune:
  - Esti a mea jumatate si vom  fi mereu impreuna. Nu te voi uita niciodata si copilul ce il port in pantece va fi al nostru rod din iubire. Te iubesc...
     Cu ultima gura de ciocolata calda ce mi se pierde din vene imi sterg lacrima ce a curs fara voia mea pe obraz inghit in sec si ma ridic. Asa e viata. Dura, plina de engime si cu prea multe sentimente.




The End ?

luni, 7 martie 2011

I want to make a poem..

Cum o sa incep
Eu nu vreau plec,
Asa ca stau si meditez
La o noua zi in plin miez.


Un secret eu clar stiu
Poate ma crezi diliu
Dar soarele trist
A fost la dentist.


Coaja eu o menajez
Sufletul mi-l relaxez.
Tonuri vocale pe foi de mate
Eu trasez cu a mea jumatate.

sâmbătă, 26 februarie 2011

Imi place magia, Dar totul a disparut...

Inca am vie imaginea copilariei. Acel suflet plin de speranta cu un zambet larg si cu ochii sclipitori. Fata lui radiaza parca ar fii o bucata de soare. Rade. Rade cu atat foc si e atat de vesel. Asta te face sa simti ca traiesti. Ca ai in tine o inima ce bate pentru fericire. Cand vezi o lacrima ce curge din suflet te intistrezi. Sau cel putin eu asa fac. O bucata din tine se rupe fara ca tu sa stii. Nu dai importanta. Si aceasi lacrima poate o versi si tu in necunoscut. Cel de langa tine care are inca un suflet pur simte. Si se pierde si din el o bucata de suflet viu. Unde s-au dus acele bucati ?
Tii minte cand erai mic si mergeai la spectacole de magie? Cum acei magicieni faceau sa apara un porumbel din joben ? Cum te mirai la fiecare truc si te intrebai ce s-a intamplat? Cum a facut asta? Inca nu am aflat fiecare secret ale acelor trucuri dar, majoritatea sunt atat de usoare. Si pot pacali lumea atat de repede. Ma intreb sufletele acum unde au disparut? Care este secretul ? Cum apar? Este ceva ireversibil ? Imi pare rau...
Tu ca adult esti pregatit pentru trucurile vietii? Daca nu atunci de ce iti asumi riscuri atat de mari ? Daca stii ca nu poti ajuta un suflet de ce o faci ? Tu nu stii ca asa omori oamenii ? Asta ar trebui sa fie cel mai mare delict. Sa omori un suflet. Traiesc intr-un film de groaza. Un film cu zombii. Oamenii trec pe langa mine in fiecare zi si nu stiu daca in ei mai traieste ceva. Tu nu simti uneori ca inima ta parca ar fii un mecanism si atat? Eu nu am simtit asta niciodata si nici nu vreau. Inima mea e vie si bate la fiecare fior la fiecare gest si secunda ce trece. Daca te uiti la mine duios ma simt bine si imi dai o stare de euforie. Daca te uiti la mn suparat si nervos, eu vreau sa te fac sa te simti mai bine. Dar imi e frica. Nu stiu daca as putea sa te inveselesc sau sa iti fur o bucata de suflet fara sa vreau . Nu vreau sa te supar si mai tare. Asa ca iti zambesc si arat ca eu TRAIESC. Cand iti zambesc, cum te simti? Ti-am pus cam multe intrebari. Iarta-ma.
Eu nu sunt un adult si inca nu sunt pregatita sa fiu de aceea ma intristez si uneori simt nevoia sa plang. Imi e frica. Si nu de lume, ci de mine. As vrea sa imi part tot ce am eu mai bun in inima cu tine. Sa iti arat ca tu esti inca un copil. Uita-te in inima ta in sufletul tau. Ai sa vezi ceva ce isi doreste libertate. Ceva ce isi doreste sa afle cat mai multe. Ai sa gasesti pe cineva care vrea sa se joace. Fii copil acum cat mai poti. Nu te avanta in lumea adultilor. Poti sa distrugi alte suflete in loc. Imagineaza-ti doar un baiat de 8 ani cu o mama ce injura mereu si isi regreta toate decizile din viata si se plange mereu de ceea ce nu are si nu a facut niciodata. Sa visezi e atat de frumos dar cand cineva iti spulbera toate visele atunci cand e timpul tau e cel mai oribil lucru. Lasa-i sa viseze.Cum? VISEAZA!
Nu te grabi sa fii ca anume cineva. Vei regreta multe lucruri. Nu fii un mitocan si iti pierde viata prin nimicuri si falsuri. Priveste pe geam. Ce vezi? Frig? Multi oameni stau acum in frig. Si un sfert din ei zambesc si le e cald. Poti sa fii si tu ca ei. Si poti sa ii faci si pe restu sa zambeasca. Numai uita de tot si toate si ai incredere in tine. Fii tu insuti. Nu incerca sa fii nimeni altcineva. Daca esti TU vei fii mai bun decat restul.
Vine primavara chiar daca e frig de iti ingheata si gripa porcina in tine, vine primavara. O sa fie cald dar pana atunci umpleti corpul cu energie si bucurie. Eu zambesc si cand vad o floare ce a iesit prin atatea buruieni. A luptat si a triumfat. A fost ea si nimeni altcineva. Acum e cea mai frumoasa dintre toate si vreau sa fiu ca ea. Zambesc si celebrez o floare intre maracini. Stiu ca vor mai urma. Si sper ca voi vedea si suflete ce vor invia.

duminică, 30 ianuarie 2011

Bla Blu Bli

Bling Bling Bling
Shine Shine like a star
In this world out of mind
I am living like a fool
For no one just for you.
I like when you kiss me,
Look into my eyes and see
What you always want it
And now you have it.
I hug your chest
And pass your test.
I smell the sweet parfume
And got my heart goes boom .


Not much but enough and from all my heart.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Aceasta zi ...

Azi

Azi ... da azi e o zi importanta. De ce? Pentru ca azi sarbatoresc ziua cand El a luat nastere.
S-a nascut acu ** ani a respirat pentru prima data aerul acesta. A clipit . A crescut. A trait si inca traieste.
Creeaza viata mai intensa mai plina mai periculoasa. Traieste dar se joaca cu viata. Duce totul la un nivel extrem de mare.
Ai facut cel mai periculos lucru din viata ta ! Woaw felicitari . El l-a facut deja de 20 de ori mai periculos.
Visare. Noaptea visez. Visez de atatea ori . E atat de puternic e atat de mare e acolo. Persista nu moare.
Nu e un om nu e o persoana. E ceva mai mare mai puternic. E ceva de nestapanit. E dincolo de ce ar intelege oricine.
Si totusi oricum nu ai intelege. E diferit dar e doar el si atat. Si doar pentru ca e el e diferit. Nu este ca restul.
E un suflet ce isi asculta inima si face ce vrea. E liber. E o pasare.



Ce as putea sa spun ? Ca oricum orice as spune stie. Stie tot ce imi doresc . Tot ce vreau. Stie toate of-urile mele.
Si de multe ori nu tre sa i le spun ca oricum, stie dinainte tot ce simt si am in inima.


Ai promis. Ai promis atatea. Oare te vei tine de promisiuni ? Unde esti ? Unde sunt? De ce?




Totul e un vis.

joi, 6 ianuarie 2011

Statistic

La fel ca un excursioinst incep de jos ... la fel ca un catarator incep de la poale... la fel ca un constructor de piramide incep de jos...
Eram intre realitate si vis eram pe o linie nula ... Probabil nu existam ...
Dar am facut un pas ... pentru a urma inca unul dupa el.
Cu cat faceam mai multi pasi cu atat ajungeam mai sus.
Am ajuns la un punct unde pur si simplu am zburat pana pe varful muntelui.
Dar cu cat esti mai sus cu atat caderea e mai dureroasa ...
Nu a fost nevoie decat cateva cuvinte cu tipete si nervi ... A urlat ca sa fie totul foarte clar...


Am nevoie de ceva tare.



De ce sa stie ca eu am simtit ca un pumn in stomac fiecare cuvant al lui "foarte clar". Mai bine tac si ... si numai pot sa urc ...
Ma dezichilibrez ... sunt blocata...


Wishkey... Bun ... Tare ... Mult mai bine.


Imagine, o masca, ceva ce vad toti si cred despre tine, cineva care isi spune parerea despre tine dupa masca ta. Iti poate da o recomandare oricine dupa aceasta masca ? De ce toti vor sa o aiba? De ce toti vor sa fie alba ? De ce toti vor ca masca lor sa zambeasca ? De ce isi vor toti imaginea nepatata ?
M-am dezichilibrat atat de tare ca am cazut in gol. Nu a fost nevoie de mult timp ca sa ajung la linia nula . Si de acolo mult mai jos. Ca un scafandru am cazut tot mai jos si atat de repede atat de mult atat de dureros. Puteai mai bine sa imi bagi un pumnal in inima si sa faci friptura din ea sa o dai viermilor ca nu ma durea asa tare. Aerul era o necesitate. Iar eu aveam lipsa si in minus. Aveam nevoie de aer ... Dar nu puteam sa fac rost de el pentru ca deja m-am avantat prea tare in excursia asta. Nu poti sa stergi o cicatrice ... Dar nu era cicatrice...Era o rana profunda, adanca si insuportabila pentru doar un suflet. Eu nu pot sa ma schimb nu pot sa renunt usor la nimic. Si un fir de par daca mi-l iei plang si pentru ala pentru ca e al meu si ma reprezinta. Eram atat de adanc ingropata ca numai vedeam nicio lumina. Totul era pierdut. Incredere ? Pentru ce ? Ca sa cad din nou ? Mai bine nu. Prefer sa imi iei ochii sa imi iei voce orice dar nu vreau sa mai sufar asa. In concluzie increderea mea ca prin magie a disparut sub un miliard de sabii ascutite. Dar tu nu te lasi batut pentru ca tu nu esti oricine. Tu esti ceva maret. Tu esti cel care imi da aer lumina si putere. Tu mi le dai tu mi le iei . Poate nu realizezi ce ai facut sau poate iti par doar cuvinte. Dar pentru mine ce vorbesc cu tine e mult mai important decat orice. Ca o cascada am izbucnit si am inspirat aerul mieros si usor. Am vazut cea mai draga fiinta. Te-am vazut pe tine iubindu-ma pe mine. Poate ca eram ingropata adanc dar acum sunt mai sus si decat stelele .


........................
... Just Kitty .......