La fel ca un excursioinst incep de jos ... la fel ca un catarator incep de la poale... la fel ca un constructor de piramide incep de jos...
Eram intre realitate si vis eram pe o linie nula ... Probabil nu existam ...
Dar am facut un pas ... pentru a urma inca unul dupa el.
Cu cat faceam mai multi pasi cu atat ajungeam mai sus.
Am ajuns la un punct unde pur si simplu am zburat pana pe varful muntelui.
Dar cu cat esti mai sus cu atat caderea e mai dureroasa ...
Nu a fost nevoie decat cateva cuvinte cu tipete si nervi ... A urlat ca sa fie totul foarte clar...
Am nevoie de ceva tare.
De ce sa stie ca eu am simtit ca un pumn in stomac fiecare cuvant al lui "foarte clar". Mai bine tac si ... si numai pot sa urc ...
Ma dezichilibrez ... sunt blocata...
Wishkey... Bun ... Tare ... Mult mai bine.
Imagine, o masca, ceva ce vad toti si cred despre tine, cineva care isi spune parerea despre tine dupa masca ta. Iti poate da o recomandare oricine dupa aceasta masca ? De ce toti vor sa o aiba? De ce toti vor sa fie alba ? De ce toti vor ca masca lor sa zambeasca ? De ce isi vor toti imaginea nepatata ?
M-am dezichilibrat atat de tare ca am cazut in gol. Nu a fost nevoie de mult timp ca sa ajung la linia nula . Si de acolo mult mai jos. Ca un scafandru am cazut tot mai jos si atat de repede atat de mult atat de dureros. Puteai mai bine sa imi bagi un pumnal in inima si sa faci friptura din ea sa o dai viermilor ca nu ma durea asa tare. Aerul era o necesitate. Iar eu aveam lipsa si in minus. Aveam nevoie de aer ... Dar nu puteam sa fac rost de el pentru ca deja m-am avantat prea tare in excursia asta. Nu poti sa stergi o cicatrice ... Dar nu era cicatrice...Era o rana profunda, adanca si insuportabila pentru doar un suflet. Eu nu pot sa ma schimb nu pot sa renunt usor la nimic. Si un fir de par daca mi-l iei plang si pentru ala pentru ca e al meu si ma reprezinta. Eram atat de adanc ingropata ca numai vedeam nicio lumina. Totul era pierdut. Incredere ? Pentru ce ? Ca sa cad din nou ? Mai bine nu. Prefer sa imi iei ochii sa imi iei voce orice dar nu vreau sa mai sufar asa. In concluzie increderea mea ca prin magie a disparut sub un miliard de sabii ascutite. Dar tu nu te lasi batut pentru ca tu nu esti oricine. Tu esti ceva maret. Tu esti cel care imi da aer lumina si putere. Tu mi le dai tu mi le iei . Poate nu realizezi ce ai facut sau poate iti par doar cuvinte. Dar pentru mine ce vorbesc cu tine e mult mai important decat orice. Ca o cascada am izbucnit si am inspirat aerul mieros si usor. Am vazut cea mai draga fiinta. Te-am vazut pe tine iubindu-ma pe mine. Poate ca eram ingropata adanc dar acum sunt mai sus si decat stelele .
........................
... Just Kitty .......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu