Struguri de ciocolata

Sunt un calator ce isi cauta locuinta.
Merg din loc in loc si caut peste tot.
Sunt un nebun ce isi pierde umbrela de ploaie doar pentru o milisecunda
Si este de ajuns pentru a cea picatura minuscula de ploaie sa atinga
Marmelada alba si rece ca de gheata.
De la o singura atingere, de la un singur por
Se extinde putin cate putin.
Isi face loc prin fiecare spatiul gol
Si patrunde printre cele mai adanci locuri.
E o piesa de sah pe ringul de dans.
E un cuceritor, se lupta pentru ceva ce ii apartine.
Intr-o picatura este un ocean
In ocean o lume intreaga
In acea lume nu este nimic
In nimic se gaseste totul.
Fluturi albastrii cu nervuri de aur si aripi infinite
Privesc picatura de ploaie . Zambesc. Se bucura.
Conduc pe un drum ce nu se mai termina.
Privesc pe o parte si cealalta a drumului
Totul este nou si vechi
E de neatins dar totusi sunt la doar cativa milimetri departare de mana mea
Rosu se pierde in albul de puf
Verdele se pierde intre soare si mare
Ciocolata este fiica cafelei si a laptelui.
Este nemilos de crunt si dur dar delicios de bland.
Din nou si din nou ma pierd printre milioane de stele
Este un singur bob de ciocolata in univers pentru mine.
Si de fiecare data cand il gust nu se pierde
Revine la forma lui . Nu se termina. Este nemuritor.
Si e numai al meu.
Pacat.
Nu sunt egoista . As vrea sa il impart cu toata lumea.
Dar este bobul meu de ciocolata . Si este numai unul in univers.
Ce inseamna universul ?
Este ceva de neatins ? Dar totusi eu l-am atins.
Si e zaharicesc de struguricios.
Este interzis si imoral de fabulos unde fantasticul traieste.
......... Dance into the middle .........